Simona Savastiţa, cum a trecut peste frica de apă şi a început înotul de performanţă. Povestea unei
Simona Savastiţa are doar 15 ani şi deja a reuşit să câştige, pentru vârsta ei, cam tot ce se putea câştiga şi încă ceva în plus. Dar până să ajungă aici a trebuit să treacă peste un mare hop... teama de apă.
"Am ajuns la înot cu frică de apă, dar apoi am dezvoltat o pasiune şi nu mă mai puteam dezlipi de bazin."
Avea doar şase ani când a mers pentru prima dată la bazin împinsă de la urmă de tatăl ei, care îşi dorea foarte mult ca fata să înveţe să înoate. Şi Simona a învăţat, dar nu s-a oprit doar la asta.
"Vara trecută am devenit campioană internaţională la juniori şi vicecampioană internaţională la senior i(100m bras + 200m bras). Şi locul trei la campionatele mondiale şcolare din Polonia, la 100 m bras. Iar la nivel naţional am obţinut titlul de campioană naţională la juniori şi tineret si de vicecampioană naţională la seniori (100m bras, 200m bras, 400m liber și 400m mixt)”.
"Mereu îmi doresc să mă autodepăşesc, mă antrenez şi în zilele de sărbătoare"
Simona Savastiţa este însă mulţumită doar parţial de rezultatele ei. Îşi doreşte să fie mereu cea mai bună şi ne-a dezvăluit că este dezamagită când altcineva câştigă titlul în locul ei; de aceea munceşte din greu.
"În cei aproape 10 ani de când fac înot de performanţă, doi ani am stagnat datorită creşterii în înălţime, adică am avut aceleaşi rezultate. Nu este uşor, dar voi munci ca să mă autodepăşesc.”
Dorinţa de autodepăşire este, aşadar, extrem de puternică la Simona, care nu renunţă la antrenamente nici măcar în zilele de sărbătoare.
"Mă mobilizez în fiecare an, iar pentru anul 2016 mi-am propus să mă autodepăşesc. Nu prea am liber, eu şi pe 31 decembrie am fost la bazin să mă antrenez. Îmi doresc să am rezultate bune, mai ales pe plan internaţional."
Pe lângă antrenamentele obositoare, Simona se concentrează şi asupra educaţiei. Încearcă să îmbine cât poate de bine şcoala cu sportul, iar până acum i-a reuşit de minune.
"Deşi lipsesc de la şcoală datorită cantonamentelor şi a competiţiilor sportive, reuşesc întotdeauna să recuperez materia pierdută şi să iau note mari. Sunt conştientă că fără carte nu poţi face nimic în viaţă."
Cu această deviză Simona Savastiţa merge mai departe, dar nici unul dintre rezultatele ei nu ar fi fost posibile fără sprijinul şi indicaţiile antrenorilor Dan Drăguleț si Matei Giurcăneanu. Dânșii sunt cei care se ocupă în prezent de Simona şi o ajută să-şi găsească forţa interioară pentru a dovedi, competiţie după competiţie, că este cea mai bună.
"Ne dorim cât mai mulţi sportivi calificaţi la Jocurile Olimpice"
Dar domnul Giurcăneanu mai are o calitate extrem de importantă pentru înotul românesc, este vicepreşedinte al Federaţiei Române de Nataţie, iar din dubla sa calitate priveşte mulţumit la bilanţul anului 2015 în materie de medalii. Pentru 2016 are însă aşteptări mai mari...
"Pentru 2016 îmi doresc cât mai mulţi sportivi calificaţ i la Jocurile Olimpice şi cât mai multe medalii la campionatele europene de juniori. La Federaţie sunt două proiecte principale: primul este calificarea a cât mai multor sportivi la Olimpiada de la Rio; îl avem deja calificat pe Robert Glinţă şi încercăm să calificăm şi echipa de ştafetă 4 x 100m liber. Al doilea proiect este următoare ediţie a Jocurilor Olimpice, din 2020, unde avem un grup de juniori care promit și cred că ne vor reprezenta acolo foarte bine."
Iar Matei Giurcăneanu ştie foarte bine ce vorbeşte. În toţii anii de când este antrenor a obţinut peste 100 de titluri naţionale la seniori şi juniori, medalii la Balcaniade și a avut sportivi participanți la Jocurile Mondiale Universitare și la Campionatele Mondiale. Dar performanţa care l-a făcut mândru este locul şase la Campioantele Europene la seniori la proba de ştafetă. Despre performanțele de sportiv și antrenor ale domnului Matei Giurcăneanu vom vorbi pe larg într-un articol viitor.