top of page

Maria Luana Grigoriu, adolescenta care mută... "halterele din loc" pentru a urca pe prima


"Haltere este sportul care mi se potriveşte perfect"

Maria Luana Grigoriu este, aparent, o adolescentă ca oricare alta. Dar atunci când începe să-ţi povestească despre sportul pe care îl practică, părerea ţi se schimbă imediat şi parcă, involuntar, faci un pas în spate. În dreptul numelui Mariei, scrie halterofil şi chiar unul cu rezultate foarte bune. Pasiunea pentru acest sport i-a fost insuflată de tatăl ei şi el practicant al acestui sport. De la 10 ani părintele ei a avut grijă ca Maria să înveţe tehnicile de bază, iar în ziua când a împlinit 11 ani, tatăl ei a decis că este timpul ca Maria să încerce şi ea aceste sport. Aşa că a dus-o la Clubul Sportiv Rapid pentru a descoperi această lume "a celor puternici". A fost dragoste la prima vedere, după cum ne-a povestit Maria.

"Dacă m-aş mai naşte odată, tot haltere aş alege. Este sportul care mi se potriveşte perfect. Deşi este un sport greu, începând cu "prima întâlnire" cu halterele, viaţa mea a gravitat în jurul acestui sport . Cu cât performanţele mele au crescut, cu atât s-a mărit şi pasiunea mea faţă de acest sport, iar acum nu aş putea să mă despart de el."

La 13 ani a câştigat bronzul la Campionatele Europene de haltere

Acum Maria are aproape 16 ani, iar în cei 5 ani de antrenamente serioase a ridicat sute de kilograme sau chiar tone, totul pentru a ajunge la performanţă. Îndrumată de antrenorii Rugea Pavel (maestru emerit al sportului românesc) şi Dumitru Alexandru, tânăra a început să câştige primele ei medalii mai importante la numai 2 ani după ce se apucase serios de haltere.

"Cea mai muncită medalie şi totodată cea mai dragă este cea de bronz la Campionatele Europene (n.r. din2013). În vremea aceea aveam 13 ani şi nu mă aşteptam să urc pe podium lânga cele mai puternice halterofile ale Europei. Am urcat steagul României pe podium şi am fost destul de multumiţă de mine, atunci"

" În sport câteodată şi norocul contează. Am plâns când am luat prima data locul I"

Fire ambiţioasă, Maria şi-a dorit cu $ecare competiţie să fie mai bună. Îşi doreşte să ajungă asemeni halterofilei spaniole Lidia Valentin Perez. Uneori, în drumul ei spre succes a fost şi şansa, care alături de munca depusă a ajutat-o să câştige competiţii la care nici nu se gândea.

"Prima competiţie majoră pe care am câştigat-o a fost Cupa României de Seniori în 2013. Am ascultat imnul României la Women Weightlifting Grand Prix 2013, fiind pe prima treaptă a podiumului. În acel moment am plâns, iar tatăl meu era în tribună şi pur şi simplu eram copleşită de emoţii. (...) Am câştigat competiţii la cântarul oficial (în haltere dacă doi adversari ridică aceeaşi greutate, câştigă cel care este mai uşor), iar eu, pentru că am fost mai uşoară doar cu 5 grame faţă de adversara mea, am câştigat. Şi norocul contează foarte mult în sport!", afirmă zâmbind Maria.

Palmaresul Mariei Luana Grigoriu, în cei 5 ani de performanţă, la categoria 58 de kg, este impresionant. Are 2 medalii de aur, una de argint şi 3 de bronz, câştigate în anii 2014 şi 2015 la Campionatele Naţionale de Seniori, 9 medalii de aur câştigate în anii 2013, 2014 şi 2015 la Campionatele Naţionale de Juniori II, medalia de bronz de la Camiponatele Europene de Juniori II în 2013 la Klaipeda(Lituania), Cupa României de Seniori în anul 2013 şi Locul I la două ediţii ale Women Weightlifting Grand Prix, din Germania şi Austria, în anii 2013 şi 2014. Iar pentru anul 2016, Maria are aspiraţii mari.

"În anul 2016 îmi doresc să merg din nou la Campionatele Europene, însă de data asta îmi doresc să iau aurul. Pe plan intern, vreau să câştig fără drept de apel în faţa conaţionalelor mele. Îmi doresc să ajung la Jocurile Olimpice şi cel mai tare mi-aş dori să iau o medalie şi acolo. Sper să fiu sănătoasă şi să am putere de muncă pentru a ajunge atât de sus."

Pentru viitorul îndepărtat, spotiva îşi doreşte să ia bacalaureatul şi mai departe să meargă la Universitatea Natională de Educaţie Fizică şi Sport. La finalul interviului, Maria ne-a făcut promisiunea că la următoarea competiţie ne va invita şi pe noi şi că ne nu ne va dezamăgi. Din partea redacţiei Jurnaluldesport.ro noi îi spunem că suntem mândri de ea şi îi ţinem pumnii.

bottom of page