top of page

Diana Popa, tânăra floretistă mereu "în gardă" pentru locul întâi. La 16 ani, adolescenta

  • reporter Beatrice Popescu, editor Loredana Ştefu
  • Feb 23, 2016
  • 2 min read

Când am întâlnit-o pentru prima dată pe Diana Popa nu mi-am imaginat nici o clipă că practică un sport de atac. După chipul angelic şi zâmbetul timid, am bănuit că voi vorbi cu o gimnastă, dar surpriza a fost cu atât mai mare când am aflat că face scrimă, şi mai exact floretă. "Îmi place scrima pentru că este nevoie de multă gândire" Dar parţial, intuiţia mea că Diana ar fi practicat un sport mai puţin dur era justificată. Primul pas în lumea sportului, adolescenta l-a făcut pe ringul de dans sportiv. Avea deja 9 ani când s-a mutat la scrimă(arma floretă) "Am simţit că mă potrivesc mai bine acolo(n.r. scrimă). Mi-a plăcut ideea mai mult de sport individual, nu am perceput-o neapărat ca ceva mai dur, mi-a placut că ai nevoie de foarte multă gândire, să exersezi multe acţiuni şi ideea de a păcăli adversarul."

Deşi are doar 16 ani, pentru Diana Popa sportul a devenit un mod de viaţă – o viaţă pe care şi-o împarte cu succes între şcoală şi sala de antrenament.

"În prima parte a zilei merg la şcoală şi după, la antrenament. Două zile pe săptămână facem antrenament fizic, iar în restul zilelor facem antrenament tehnic, care durează cam 2 ore şi jumătate. Seara fac temele. În weekend fac şi antrenament şi teme şi după ce termin totul, mă odihnesc."

Seriozitatea pe care Diana o manifestă faţă de scrimă se reflectă şi în rezultatele obţinute. Este vicecampioana internaţională la floretă în 2015 şi multiplă vicecampioană naţională. În 2016 primul ei titlu a fost o medalie de bronz la Campionatul Naţional de cadeţi. Dar nu vă imaginaţi că parcursul ei a fost unul uşor.Diana a avut şi ea parte de sportivi "dificili", dar pe care, cu ajutorul antrenorului, în cele din urmă a reuşit să-i învingă. "O fată din Ucraina mi-a fost cel mai dificil adversar. La un moment dat m-a condus de la 13-9 şi nu ştiam ce să îi fac. În pauză i-am zis antrenoarei că nu mai ştiu ce să îi fac. Antrenoarea m-a incurajat, că ştiu ce trebuie să fac, să mă ambiţionez că pot să o inving. Adevărul era că nu era greu de bătut, ci doar era incomodă ca adversară. Când a reînceput meciul, am recuperat şi am învins-o! A fost incomodă, nu neapărat că era mai veche în scrimă, dar avea un stil mai diferit."

Cât priveşte planurile de viitor, Diana nu are încă ceva trasat dar ştie clar că nu-şi doreşte să fie antrenor. Are şi o explicaţie pentru asta. Nu crede că ar putea sa facă faţa "entuziasmului şi energiei" copiilor de la grupa mică. Până atunci mai are doi ani de liceu, timp în care se poate gândi ce meseria să aleagă şi un campionat naţional de seniori la care va participa în luna martie. Echipa Jurnaluldesport.ro îi urează succes!

Comments


bottom of page